Se spune ca marele grafolog si scriitor francez Honoré de Balzac, in fiecare dimineata, dupa micul dejun, obisnuia sa mearga intr-un parc, unde-si intalnea prietenii, mari scriitori ai vremii.
Intr-una din dimineti, femeia ce-i facea curatenie in casa, il intreaba daca se poate uita peste un caiet.
- Caietul cui? intreaba Balzac vizibil deranjat de intruziunea femeiii.
- E caietul unui baietel si-as vrea sa aruncati o privire, maestre! Sa-mi spuneti ce-o sa se aleaga de el!
Balzac ia caietul, il rasfoieste rapid, si o intreaba:
- Baiatul... e ruda cu dumneata?
- Nicidecum, este fiul unei cunostinte indepartate!
- Foarte bine! Atunci iti pot spune adevarul. Draga doamna, copilul asta... nu e bun de nimic! Nu va face niciodata nimic cu viata lui! Cel mult va curata hornuri, asta daca nu va ajunge pleava societatii.
- Bine, bine, spuse femeia intrigata, dar... acest caiet... este al dumneavoastra de pe vremea cand erati elev!
Iata, deci, ca stiinta grafologiei nu e una atat de exacta!
Geniile au minti zapacite!
In vremea in care Einstein preda, a descoperit o problema la al carei rezultat nu ajungea! Era imposibil pana si pentru geniul lui sa descopere raspunsul.
Si-a petrecut o zi intreaga la birou, printre formule si in laboratoare, pentru a da de cap acelei probleme.
Nu vorbea cu nimeni, nu auzea si nu gandea nimic altceva decat cifre, matematica, fizica si modalitati de a rezolva PROBLEMA.
Cu aceleasi ganduri, paraseste cladirea Institutului, cu sacoul aproape alb de cata creta consumase si mainile ca invelite in manusi albe de catifea de la acelasi instrument. Coborand scarile, gaseste raspunsul ecuatiei, scoate creta din buzunar si alearga spre prima tabla pe care o intalneste in curtea Institutului. Incepe a scrie formule, logaritmi, deseneaza pante, parghii, toate cele necesare, dar tabla incepe sa se miste - dupa o fuga nebuneasca, in care tabla se misca, Einstein scria si desena, maestrului ii devine din ce in ce mai greu sa o urmeze. Se opreste, deodata, gafaind, si isi da seama ca tabla pe care el scria nu era o tabla obisnuita, ci spatele unei carute!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu